Descoperă zilnic strategii esențiale pentru o agricultură de succes! Inspiră-te din cele mai bune practici și tehnici pentru a-ți optimiza producția agricolă
Planificarea și Pregătirea Terenului pentru Plantarea Culturilor de Legume
Planificarea și pregătirea terenului sunt două aspecte cruciale pentru obținerea unei recolte sănătoase și abundente de legume. Un teren bine pregătit asigură un mediu optim pentru rădăcinile plantelor și le oferă resursele necesare pentru a se dezvolta în mod corespunzător. În acest articol, vom explora beneficiile planificării și pregătirii adecvate a terenului și vom oferi recomandări practice pentru fermieri.
Beneficiile Planificării și Pregătirii Terenului:
1. Îmbunătățirea structurii solului: Pregătirea terenului poate implica lucrări de arătură, frezare și nivelare, care contribuie la îmbunătățirea structurii solului și la eliminarea impurităților.
2. Aerarea solului: Prin lucrările de pregătire a terenului, solul este aerisit în profunzime, facilitând circulația aerului și favorizând dezvoltarea sistemului radicular al plantelor.
3. Egalizarea pH-ului: Testarea și corectarea pH-ului solului înainte de plantare pot asigura un mediu optim pentru creșterea legumelor și absorbția nutrienților.
4. Eliminarea buruienilor și a resturilor vegetale: Pregătirea terenului implică adesea eliminarea buruienilor și a resturilor vegetale, care pot concura cu legumele pentru resurse și pot fi surse de boli și dăunători.
5. Optimizarea irigării: Un teren bine pregătit poate permite o distribuție uniformă a apei și o absorbție eficientă de către rădăcinile plantelor, reducând pierderile de apă și minimizând riscul de apariție a bolilor legate de umiditate.
Recomandări pentru Planificare și Pregătire:
1. Efectuați un test de sol: Începeți prin testarea solului pentru a evalua pH-ul, textura și nivelurile de nutrienți. Acest lucru vă va ajuta să determinați necesitățile specifice ale solului și să ajustați practicile de pregătire a terenului în funcție de rezultate.
2. Planificați lucrările de pregătire a terenului: Stabiliți un plan detaliat pentru lucrările de pregătire a terenului, inclusiv arătura, frezarea, nivelarea și corectarea pH-ului. Respectați calendarul pentru a asigura o pregătire adecvată înainte de perioada optimă de plantare.
3. Utilizați tehnicile de conservare a solului: În cazul terenurilor vulnerabile la eroziune, luați în considerare utilizarea paie, mulci sau alte materiale de acoperire pentru a proteja solul și a îmbunătăți structura acestuia.
4. Alegeți metode de irigare eficiente: Optați pentru sisteme de irigare eficiente, cum ar fi picurare sau aspersie, care asigură o distribuție uniformă a apei și reduc riscul de suprasaturare sau de lipsă de apă.
5. Monitorizați și ajustați: Monitorizați constant starea solului și a plantelor și ajustați practicile de pregătire a terenului în funcție de nevoile specifice ale culturilor dvs. de legume.
Prin urmare, planificarea și pregătirea adecvată a terenului sunt esențiale pentru obținerea unei recolte sănătoase și de succes de legume.
Prin urmarea acestor recomandări și a ghidurilor de bune practici agricole, fermierii pot asigura condiții optime pentru dezvoltarea și creșterea plantelor lor de legume.
Sursa: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) – “Ghidul fermierului pentru culturile de legume”
Avantaje ale lucrării conservative a solului
Lucrarea conservativă a solului este esențială pentru fermieri, oferind numeroase avantaje care contribuie la îmbunătățirea productivității și sustenabilității agriculturii. Iată principalele beneficii:
1. Scăderea Eroziunii și Conservarea Apei:
• Reducerea semnificativă a riscului de eroziune prin aplicarea unor tehnici de lucru minim, precum semănatul direct și prezența mulciului vegetal, contribuie la conservarea solului și apei.
• Creșterea rezervei de apă în sol prin reducerea evaporării de la suprafață și creșterea spațiului microporos, reducând necesitatea irigației în zonele cu climat mai uscat.
2. Îmbunătățirea Fertilității Solului:
• Creșterea conținutului de materie organică în sol și îmbunătățirea structurii acestuia conduc la o mai bună lucrabilitate și fertilitate a solului.
• Sechestrarea carbonului și altor gaze în sol contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
3. Stimularea Activității Biologice:
• Lucrările conservative a solului stimulează activitatea biologică, inclusiv a macro și mezofaunei, îmbunătățind astfel sănătatea solului și ciclul nutrienților.
4. Protecția Mediului înconjurător:
• Reducerea mineralizării azotului organic și a pierderilor de bioxid de carbon în atmosferă ajută la protejarea mediului înconjurător și la menținerea biodiversității.
5. Eficiență și Economii:
• Reducerea timpului și a necesarului de forță de muncă cu aproximativ 50% prin utilizarea unui număr redus de lucrări mecanice, ceea ce duce la economii semnificative.
• Reducerea consumului de carburanți cu până la 50%, contribuind la diminuarea costurilor de producție și la reducerea impactului asupra mediului înconjurător.
6. Îmbunătățirea Habitatului și Biodiversității:
• Lucrarea conservativă a solului creează noi condiții de habitat și hrană pentru diverse specii de viețuitoare și plante, favorizând astfel biodiversitatea și echilibrul ecologic.
Prin adoptarea practicilor de lucru conservatoare a solului, fermierii pot beneficia de un mediu mai sănătos și mai productiv, contribuind la sustenabilitatea și succesul pe termen lung al agriculturii.
Sursa: CODUL DE BUNE PRACTICI ÎN FERMĂ Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului (ICPA-București)
Fertilizarea în Pomicultură: O Componentă Vitală a Producției de Fructe
Plantele pomicole, datorită naturii lor perene și cerințelor specifice de nutriție, necesită o atenție deosebită în ceea ce privește fertilizarea solului. O fertilizare adecvată asigură un mediu optim pentru creșterea și fructificarea acestor plante pe termen lung. Iată câteva aspecte cheie de luat în considerare în procesul de fertilizare în pomicultură:
1. Analiza Solului și a Plantei
• Este esențial să se efectueze analize periodice ale solului și plantei pentru a determina necesarul de îngrășăminte.
• Laboratoarele specializate pot oferi informații precise privind conținutul de macro și microelemente, precum azotul, fosforul, potasiul, fierul, zincul, etc.
• Bazându-se pe aceste analize, fermierii pot stabili dozele și tipurile de îngrășăminte necesare pentru a asigura o producție optimă de fructe.
2. Caracteristicile Fizice și Chimice ale Solului
• Textura solului (nisipoasă, lutoasă sau argiloasă) influențează capacitatea de reținere a apei și a substanțelor nutritive.
• Solurile nisipoase necesită fertilizare mai frecventă și aplicare de îngrășăminte foliare sau fertirigare pentru a compensa drenajul excesiv.
• Solurile lutoase și argiloase sunt mai fertile natural și au capacitate mai mare de reținere a apei și a substanțelor nutritive.
3. Structura și Grosimea Solului
• Un sol bine structurat și profund permite o penetrare optimă a rădăcinilor și o distribuție uniformă a substanțelor nutritive.
• Solurile cu o grosime adecvată asigură dezvoltarea rădăcinilor fără constrângeri.
4. Reacția Solului (pH-ul)
• Pomii pot tolera un pH al solului între 5,7 și 8,2, însă reacția excesiv de acidă poate afecta asimilarea nutrienților.
• Corectarea reacției solului se poate face prin fertilizare organică sau prin aplicarea de amendamente adecvate.
5. Recomandări Practice
• Pentru solurile nisipoase, fertilizarea și irigarea trebuie gestionate atent pentru a compensa drenajul excesiv.
• Pentru solurile argiloase, drenajul adecvat și evitarea stagnării apei sunt esențiale.
• Aplicarea îngrășămintelor trebuie să fie făcută în conformitate cu nevoile specifice ale fiecărui tip de sol și ale plantelor cultivate.
În concluzie, fertilizarea corectă în pomicultură este un proces complex, care necesită cunoștințe detaliate despre sol, plante și necesități nutriționale. Prin analize periodice și aplicarea unor practici adecvate, fermierii pot asigura un mediu optim pentru creșterea și fructificarea sănătoasă a pomilor, obținând astfel producții de fructe consistente și profitabile pe termen lung.
Sursa: Tanăsescu, Nicolae. Pomicultură pentru Toți. Editura Universității din Pitești, ISBN 973-690-405-9, 2005.
Publicat: 07.03.2024
Viermii Sârmă: O Provocare în Agricultură
Problema Viermelor Sârmă
Viermii sârmă, cunoscuți științific sub denumirea de Agriotes spp., reprezintă o problemă majoră în agricultură, cauzând daune semnificative în culturile de câmp. Acești dăunători sunt larvele elateridelor, iar speciile cele mai comune întâlnite în culturi sunt Agriotes obscurus și Agriotes ustulatus Schall.
Daunele Cauzate și Gravitatea Problemei
Larvele viermilor sârmă se hrănesc cu rădăcinile și semințele plantelor, provocând daune severe în culturile de porumb, floarea-soarelui, grâu, trifoi și alte cereale păioase. Atunci când populațiile de larve sunt ridicate, pot avea un impact semnificativ asupra randamentului culturilor, conducând la pierderi economice considerabile pentru fermieri.
Culturile Afectate și Condițiile de Dezvoltare
Viermii sârmă pot afecta o gamă largă de culturi de câmp, printre care se numără porumbul, floarea-soarelui, grâul, trifoiul și alte cereale păioase. Acești dăunători sunt prezenți în soluri argiloiluviale și se dezvoltă în special în solurile cu textură argiloasă. Preferă solurile bine drenate și umede, iar activitatea lor este mai intensă în perioadele de temperaturi mai ridicate.
Metode de Combatere a Viermilor Sârmă
Există mai multe metode de combatere a viermilor sârmă în agricultură. Printre acestea se numără:
1. Tratamentul chimic al semințelor: Utilizarea insecticidelor aplicate pe semințe înainte de semănat pentru a proteja plantele încă de la începutul creșterii lor.
2. Practici agronomice: Rotirea culturilor și gestionarea corespunzătoare a solului pot contribui la reducerea populațiilor de viermi sârmă.
3. Monitorizarea și identificarea temeinică a populațiilor de dăunători: Este esențială efectuarea de inspecții regulate ale culturilor pentru a detecta prezența viermilor sârmă în stadiile incipiente și pentru a lua măsuri preventive sau de control la timp.
4. Utilizarea capcanelor și a metodelor biologice: Utilizarea capcanelor și a altor metode biologice de control poate fi utilă în gestionarea populațiilor de dăunători fără a afecta mediul înconjurător.
Viermii sârmă reprezintă o provocare semnificativă pentru agricultori, iar combaterea lor necesită abordări integrate și strategii eficiente. Prin aplicarea unui mix de metode de control și prin monitorizarea atentă a populațiilor de dăunători, fermierii pot proteja culturile lor și pot reduce pierderile economice asociate cu infestările de viermi sârmă.
Sursa: Trașcă, Florian, Georgeta Trașcă, și Emil Igor Georgescu. “Date noi privind combaterea viermilor sârmă (Agriotes spp.) din principalele culturi de câmp, din zona Pitești-Albota.” Anuarul INCD Fundulea 87 (2019): 262-270.
Publicat: 06.03.2024
Impactul îngheţurilor târzii de primăvară și timpurii de toamnă asupra creșterii plantelor și calităţii – productivităţii de fructe
Înghețurile care apar în afara sezonului lor, în perioadele de tranziție între iarnă și vară sau viceversa, reprezintă unele dintre cele mai periculoase situații pentru fermieri. Înțelegerea acestor fenomene și luarea măsurilor corespunzătoare poate fi crucială pentru protejarea culturilor și a recoltei.
Înghețurile mixte, care implică advecțiile de aer rece și răcirea aerului prin radiație, pot avea consecințe devastatoare pentru pomii fructiferi, în special în fazele lor sensibile de dezvoltare. Acestea pot duce la degerături și afectarea recoltei, chiar și în cazul speciilor rezistente la îngheț.
De asemenea, este important să acordați atenție înghețurilor extracelulare și intracelulare, care pot afecta fructele în diferite moduri. Prin urmare, este esențial să monitorizați temperaturile și să luați măsuri preventive, cum ar fi fumigarea, încălzirea aerului din livadă sau ventilarea aerului, pentru a minimiza efectele negative asupra culturilor.
Relieful joacă un rol crucial în distribuția și intensitatea înghețurilor, cu tendința acestora de a fi mai frecvente și mai accentuate în fundurile văilor și depresiunilor. În aceste zone, acumularea aerului rece și dens poate intensifica efectele înghețului.
Pentru a proteja culturile împotriva înghețurilor timpurii și târzii, este esențial să fiți pregătiți și să luați măsuri proactive în gestionarea acestor situații climatice extreme. Prin înțelegerea fenomenelor și prin aplicarea măsurilor adecvate, puteți minimiza pierderile și proteja recolta cu succes.
Sursa: Balan, Valerian, Ananie Peșteanu, și Gheorghe Nicolaescu. “Bunele Practici de Creștere a Fructelor, Strugurilor și Pomușoarelor în Contextul Schimbărilor Climatice: Ghid Practic pentru Producătorii Agricoli.” Chișinău, 2021.
Publicat: 05.03.2024
Sfaturi Pentru Maximizarea Eficienței în Aplicarea Îngrășămintelor în Agricultură
Îngrășămintele reprezintă o parte vitală a procesului agricol, iar utilizarea lor eficientă poate avea un impact semnificativ asupra producției și rentabilității fermelor. Iată câteva sfaturi pentru optimizarea acestui proces:
1. Adaptarea Dozelor în Funcție de Tipul de Sol: Studii recente arată că ajustarea dozelor de îngrășăminte în funcție de tipul de sol poate duce la creșteri de până la 20% în randamentul culturilor.
2. Utilizarea Tehnologiilor Avansate: Fermierii care utilizează tehnologii moderne, cum ar fi sistemele de navigație GPS și echipamentele de aplicare variabilă a îngrășămintelor, au raportat creșteri de până la 30% în eficiența utilizării îngrășămintelor.
3. Monitorizarea Precisă a Umidității și Temperaturii: Datele meteorologice arată că temperaturile scăzute în timpul perioadelor critice de creștere pot afecta negativ absorbția nutrienților de către plante. De asemenea, o monitorizare atentă a umidității solului poate duce la economii semnificative de îngrășăminte, reducând pierderile cauzate de scurgerea și evaporarea acestora.
4. Gestionarea Corespunzătoare a Topografiei Terenului: Terenurile cu înclinații diferite pot necesita ajustări ale dozelor de îngrășăminte pentru a preveni scurgerea și a asigura o distribuție uniformă a nutrienților.
5. Investiții în Îmbunătățirea Structurii Solului: Prin practici precum lucrările de îngrășământ verde și adăugarea de materie organică, fermierii pot îmbunătăți structura solului și pot optimiza utilizarea îngrășămintelor.
Date statistice relevante:
• Temperaturile scăzute în timpul perioadelor critice de creștere pot reduce absorbția nutrienților de către plante cu până la 15%.
• Studiile arată că înclinația terenului poate influența distribuția îngrășămintelor, iar ajustarea dozelor în funcție de acest aspect poate crește eficiența utilizării îngrășămintelor cu până la 25%.
Sursa: “Система применения удобрений”, под редакцией профессора В.В. Лапы, издание Гродненского государственного аграрного университета, 2011.
Publicat: 04.03.2024
Arătura de primăvară
Arătura de primăvară, este contraindicată pentru condiţiile din ţara noastră.
În situaţia când totuşi nu s-au efectuat din anumite motive arăturile de toamnă, se va executa arătura de primăvară, cât mai timpuriu, în agregat cu grapa stelată şi la adâncimea de 16-18 cm, pentru a reduce pierderile de apă din sol.
Sursa: Prof. dr. Teodor ONISIE, Asist. drd. Marius ZAHARIA, Agrotehnica, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, Facultatea de Agricultură, 2002
Publicat: 02.03.2024
Combaterea Focului Bacterian în Livezi
Focul bacterian, o boală devastatoare pentru pomii semințoși, poate fi gestionată eficient luând în considerare factori precum temperaturile, cantitățile de precipitații și măsurile preventive adecvate. Iată câteva recomandări importante în acest sens:
Aspecte Cheie:
1. Temperaturi critice: Focul bacterian se agravează în condiții termice specifice, cu temperaturi medii diurne de peste 21°C în timpul înfloririi și temperaturi minime diurne de peste 12°C, asociate cu temperaturi maxime diurne de peste 21°C în aceeași zi.
2. Precipitații favorabile: Cantitățile de precipitații sunt factori de risc, cu precipitații de cel puțin 0.25 mm, ceață densă sau precipitații care depășesc 2.5 mm în ziua anterioară fiind asociate cu un risc crescut de infecție.
Recomandări în funcție de condițiile meteorologice:
1. Monitorizare în perioadele critice: În perioadele cu temperaturi ridicate și cantități semnificative de precipitații, intensificați monitorizarea livezilor pentru a detecta rapid simptomele focului bacterian.
2. Aplicați tratamente preventive: Începeți tratamentele chimice cu produse cuprice înainte de înflorit, iar în timpul înfloririi efectuați 2-3 tratamente la intervale de 5-7 zile. Ultimul tratament este recomandat toamna, înainte de căderea frunzelor.
3. Repetarea tratamentelor: După precipitații (de 15-20 mm) sau imediat după căderea grindinei, repetați tratamentele. Dacă riscul persistă, reluați tratamentele la intervale de 3-4 zile.
4. Evitați irigarea excesivă: În perioadele cu precipitații semnificative, evitați irigarea excesivă, deoarece frunzișul și ulcerațiile umede favorizează răspândirea bacteriei.
5. Mențineți echilibrul alimentar al pomilor: Asigurați-vă că pomii au un raport adecvat între calciu și potasiu, evitând fertilizarea excesivă cu azot, care poate crește riscul de infecție.
Prin aplicarea atentă a acestor recomandări și ajustarea măsurilor preventive în funcție de condițiile meteorologice locale, puteți proteja eficient livezile împotriva focului bacterian și asigurați o recoltă sănătoasă și productivă.
Sursa: Roșca, Ioan, et al. “Recomandări de combatere integrată a bolilor și dăunătorilor din pomicultură: Ghid pentru fermieri.” Editura Invel Multimedia, 2008.
Publicat: 01.03.2024
LEGUMINOASELE PENTRU BOABE
Una din particularitatile economice cele mai importante ale acestei grupe de plante leguminoase pentru boabe, o constituie continutul ridicat al boabelor în substante proteice (din substanta activa).
mazarea – 27,8%;
fasolea – 24,6%;
soia – 38,5%.
Necesitatea aplicarii îngrasamintelor cu N acestor specii, în conditiile în care la samânta se efectueaza tratamentul cu Nitragin este:
Mazarea – nu reactioneaza la aplicarea îngrasamintelor cu N (42 – 75%N este asigurat din activitatea bacteriilor fixatoare de azot si restul din rezervele solului);
Fasolea – plantele de fasole extrag din sol 15% N, restul de 85% fiind
luat din atmosfera;
Soia – consuma cantitati mari de N datorita continutului foarte bogat al boabelor si al celorlalte parti ale plantelor în substante proteice; 50-65% din cantitatea totala de N se asigura prin intermediul bacteriilor, restul din rezervele solului.
Sursa: Untarescu, G. (2005). Tehnologia de cultivare a leguminoaselor pentru boabe. Ministerul Educației și Cercetării, Programul PHARE TVET RO.2002/000-586.05.01.02.01.01. Autor: Profesor Untarescu Gherghina Grad Did. I, Grup Școlar Agricol “Dr. C. Angelescu” Găiesti – Dâmbovița.
Publicat: 29.02.2024
Sfaturi de Tăiere Eficientă pentru Livezile de Pomi și Arbuști Fructiferi
1. Tăieri Timpurii și Strategice: Planificați tăierile încă din faza de proiectare a coroanei pentru a influența dezvoltarea ulterioară a pomilor.
2. Gestionarea Încărcăturii de Rod: Identificați și tăiați ramurile purtătoare de rod în exces pentru a îmbunătăți calitatea și cantitatea recoltei.
3. Tăieri Personalizate: Adaptați tehnicile de tăiere la speciile și soiurile specifice pentru a maximiza randamentul și sănătatea plantelor.
4. Tehnici de Revigorare: Folosiți tăierile pentru a reîntineri și regenera livezile în declin, promovând astfel o producție continuă și durabilă.
5. Gestionarea Ramurilor Lacome și a Lemnului Vechi: Eliminați eficient ramurile nedorite și lemnul îmbătrânit pentru a îmbunătăți eficiența și aspectul coroanei.
6. Utilizarea Echipamentelor Specializate: Investiți în echipamente și tehnologii moderne pentru a îmbunătăți precizia și eficiența tăierilor.
7. Optimizarea Metodelor de Lucru: Răspândiți bunele practici și strategii eficiente între membrii echipei pentru a asigura un mediu de lucru productiv și coordonat.
8. Evaluarea și Perfecționarea Continuă: Monitorizați rezultatele tăierilor și adaptați constant strategiile în funcție de feedback-ul primit pentru a optimiza procesul.
9. Responsabilitate Ecologică: Asigurați-vă că tăierile respectă standardele ecologice și contribuie la conservarea biodiversității și a ecosistemelor locale.
10. Colaborare și Schimb de Experiență: Implicați-vă în comunitatea horticolă și împărtășiți-vă cunoștințele și experiența pentru a promova inovația și dezvoltarea durabilă în domeniu.
Sursa: Tanasescu Nicolae. “Pomicultura pentru Toți.” Editura Universității din Pitesti, 2005. ISBN 973-690-405-9.
Publicat: 28.02.2024
Mazărea: Secretele unei recolte de succes - de la semănat la normele ideale
Pentru semănatul mazărei de primăvară, alegeți perioada februarie-martie pentru a profita de umiditatea acumulată în timpul iernii și pentru a dezvolta un sistem radicular puternic, care să ofere rezistență sporită la secetele de vară. Pentru o densitate optimă, utilizați între 100-120 semințe germinabile pe metru pătrat sau între 240-280 kg/ha pentru semințe mari și între 120-180 kg/ha pentru semințe mici. Sămânțați mazărea în rânduri la o distanță de 12-15 cm, la o adâncime de 6-8 cm, în funcție de mărimea semințelor și tipul de sol. Este esențială efectuarea unei rulări după semănat pentru a asigura o buna aderență a semințelor și uniformitatea germinării.
Sursa: Anelia Iantcheva și Viliana Vasileva, ABI, Donau Soja, www.zenodo.org/record/5040176, © Autorii, 2021. Finanțat de UE prin Horizon 2020, Proiect Grant Nr. 817634.
Publicat: 27.02.2024
Temperaturile minime, optime şi maxime de germinare pentru diferite culturi (în ℃)
Sursa: Prof. dr. Teodor ONISIE, Asist. drd. Marius ZAHARIA, Agrotehnica, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, Facultatea de Agricultură, 2002
Publicat: 26.02.2024
Pregătirea patului germinativ
Pregătirea patului germinativ este esențială pentru o răsăritură uniformă și o creștere sănătoasă a culturilor. Asigură-te că solul este bine mărunțit și afânat pentru a facilita contactul semințelor cu solul și încolțirea rapidă și uniformă. Utilizează grapele cu discuri, cultivatoarele sau extirpatoarele pentru ultima lucrare de pregătire perpendicular pe direcția semănatului. Încorporează îngrășăminte și controlează buruienile în timpul pregătirii. Adaptă tehnica în funcție de sol și cultură, iar în condiții de secetă, păstrează apa în sol prin ajustarea operațiilor.
Sursa: Prof. dr. Teodor ONISIE, Asist. drd. Marius ZAHARIA, Agrotehnica, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, Facultatea de Agricultură, 2002
Publicat: 25.02.2024
Utilizarea sumei de temperaturi active pentru a prezice stadiile de creștere ale plantelor
- Utilizarea sumei de temperaturi active pentru a prezice stadiile de creștere ale plantelor este o metodă eficientă, deoarece temperaturile pot varia mult de la un an la altul. De exemplu, suma de temperaturi active ia în considerare temperaturile reale și oferă o modalitate simplă și precisă de a prezice când va apărea un anumit stadiu al unei plante.
- Creșterea plantelor depinde de temperatură. Plantele necesită o cantitate specifică de căldură pentru a se dezvolta de la un punct în ciclul lor de viață la altul, cum ar fi de la semănare la stadiul de patru frunze. Utilizarea calendarului pentru a prezice dezvoltarea plantelor poate fi înșelătoare, deoarece zilele de calendar pot varia, în special pentru stadiile timpurii de creștere a culturilor.
- Calculul sumei de temperaturi active este simplu și se bazează pe temperaturile maxime și minime înregistrate în fiecare zi pe parcursul sezonului de creștere. Rezultatul, numit “timp termic”, prezice mai constant când va apărea un anumit stadiu al unei plante.
- Este important să se acumuleze suma de temperaturi active pentru a estima dezvoltarea unei plante între limitele de temperatură alese. Data de început a acumulării sumei de temperaturi active, numită și “biofix”, variază în funcție de specie și poate fi bazată pe evenimente biologice specifice, cum ar fi datele de plantare sau prima apariție a unei dăunătoare.
Sursa: Autori: Perry Miller, Asistent Profesor la Universitatea Montana State (MSU), Will Lanier, Asistent IPM, și Stu Brandt, Agronom la Ag Canada. Articolul a fost publicat în “Montana Crop Health Report”, disponibil de la Departamentul de Entomologie al MSU, și poate fi găsit și online pe site-ul http://uspest.org/wea/.
Arătura de iarnă
Arătura de iarnă se execută în situaţii extreme, când condiţiile din toamnă sunt nefavorabile (secetă sau precipitaţii excesive). Această arătură se poate executa în ferestrele iernii, când solul nu este acoperit de zăpadă şi când nu este îngheţat de loc sau numai la suprafaţă. Din punct de vedere al calităţii această arătură este inferioară arăturii de toamnă, dar superioară arăturii de primăvară.
Sursa: Prof. dr. Teodor ONISIE, Asist. drd. Marius ZAHARIA, Agrotehnica, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, Facultatea de Agricultură, 2002
Publicat: 23.02.2024
VALOAREA PREMERGĂTOARE A PRINCIPALELOR CULTURI DE CÂMP
Legendă:
f = premergătoare foarte bună
b = premergătoare bună
m = premergătoare mijlocie
s = premergătoare slabă
r = premergătoare rea
x = posibil; însă pot fi necesare măsuri deosebite de îmbunătăţire
(t) = soluri timpurii, semitimpurii
(+) = pe soluri bogate
Sursa: Prof. dr. Teodor ONISIE, Asist. drd. Marius ZAHARIA, Agrotehnica, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, Facultatea de Agricultură, 2002
Publicat: 22.02.2024
Criterii de Alegere a Culturilor într-un Asolament
- Este esențial să se țină cont de condițiile climatice și de tipul de sol pentru proiectarea asolamentului.
- Este importantă alternanța bine calculată între speciile cu înrădăcinare superficială și adâncă pentru a menține solurile active biologic.
- Utilizarea plantelor amelioratoare, precum leguminoasele anuale și perene, aduce beneficii cum ar fi mai multă proteină vegetală și fixarea biologică a azotului (150-500 kg/ha pe durata unui asolament de 4-5 ani).
- Se recomandă preferarea hibrizilor și soiurilor cu înrădăcinare profundă pentru o exploatare eficientă a resurselor solului.
- Agricultura alternativă solicită un asolament care să îndeplinească cerințele de diversificare a culturilor, îmbunătățire a solului și reducere a impactului asupra mediului.
Sursa: Prof. univ. dr. Mihai Berca, “Agrotehnică: Transformarea Modernă a Agriculturii”, Editura Ceres, București, 2011.
Publicat: 21.02.2024
Îmbunătățirea Structurii Solului
Alege un asolament rațional, cu plante care pot îmbunătăți și menține structura solului, alternând cu plante care refac și mențin structura. Prioritizează gramineele și leguminoasele perene, care pot îmbunătăți stabilitatea hidrică a solului cu până la 25%. Îmbogățește solul cu materie organică proaspătă folosind îngrășămintele verzi și gunoiul de grajd semifermentat. Aplică amendamente cum ar fi calciul, gipsul și fosfogipsul pentru a îmbunătăți structura solului. Adoptă o lucrare rațională a solului și acoperă-l cu un covor vegetal dens sau cu materiale organice pentru a proteja și îmbunătăți structura acestuia.
Sursa: Prof. dr. Teodor ONISIE, Asist. drd. Marius ZAHARIA, Agrotehnica, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, Facultatea de Agricultură, 2002
Publicat: 20.02.24
Sursa: Autori: Perry Miller, Asistent Profesor la Universitatea Montana State (MSU), Will Lanier, Asistent IPM, și Stu Brandt, Agronom la Ag Canada. Articolul a fost publicat în “Montana Crop Health Report”, disponibil de la Departamentul de Entomologie al MSU, și poate fi găsit și online pe site-ul http://uspest.org/wea/.